De mult noi nu ne-am mai văzut, o știi și tu prea bine,
Știe și bunul Dumnezeu că-mi este dor de tine!
Și aș fi vrut să ne-ntâlnim, să ne vedem în față
Dar azi, spre seară nu mai pot, ci doar la dimineață!
Căci între timp eu am primit din ceruri o scrisoare:
O invitație ca să plec la Domnul, în splendoare!
Am fost mișcat și am citit cu lacrimi pe obraz
Și-am auzit: "fii pregătit, căci vei pleca chiar azi!"
Deasupra mea un porumbel ceresc, cu pene albe,
Se ridică grăbit în zbor spre zările înalte!
Și-nțelesei că pe Pământ nu ne-om mai întâlni
Căci e târziu, s-a înserat și timp nu va mai fi...
Însă eu cred că-n Paradis, ne vom vedea în față
Ne vom îmbrățișa cu dor în marea dimineață!
Și despărțiri nu vor mai fi, nici timp și nici hotare,
Nici zile lungi, nici seri târzii și nici nopți în splendoare!
Te-aștept acasă, sus, în cer, căci văd cum lin coboară
În dreptul meu albe aripi, să zbor spre sfânta Țară!
Mai văd acum și un veșmânt ce-i gata să mă îmbrace
Când casa mea veche de lut pe loc se va desface!
La revedere, suflet drag, acasă-n veșnicie,
Fii pregătit să vii și tu la marea bucurie!